Ștefan Petrache: Există oameni despre care e de prisos să spui cuvinte.

By ianuarie 15, 2018Galerii virtuale

Ștefan Petrache

Există oameni despre care e de prisos să spui cuvinte. Care nu au nevoie de recomandări, epitete, analize, metafore, aprecieri și referințe critice. Care își cunosc valoarea fără să le-o indice sau să le-o sublinieze alții. Există voci nepereche. Există succes fără PR. Există șlagăre care ung sufletul oamenilor și încântă auzul generații la rând, fără să cânte despre dragoste rănită sau împărtășită, trădare, bani și relații.

Există oameni al căror nume se asociază cu succesul, valoarea și respectul. Indiferent din ce strămoși ai moștenit numele, sângele și talentul, respectul și aprecierea și-l câștigă și merită fiecare în parte.

Există oameni despre a căror cultură generală, intelect îți dai seama fără să-și afișeze în public lecturile și veleitățile.

Ștefan Petrache este un nume pe care nu e nevoie să-l însoțim de epitete sau prezentări. El este artistul care pentru muzica sa a primit cea mai înaltă răsplată – dragostea oamenilor. Chiar și atunci când a anunțat că se retrage, când n-a mai scris piese noi și nu a mai apărut la concerte, emisiuni, interviuri, oamenii nu l-au uitat și au continuat să-i asculte cântecele. Iar neuitarea oamenilor e un semn de apreciere, poate cel mai important.

Dincolo de toate epitetele pe care le-am înșiruit mai sus, că tot nu m-am putut abține, Ștefan Petrache păstrează cele mai valoroase calități umane – omenia și demnitatea. În pofida tuturor greutăților, conjuncturilor, are intact simțul autocritic, simțul umorului, simțul realității, măsura vorbelor și a faptelor.

Istoria muzicii e în continuă scriere. Orice tentativă muzicală se înscrie în acest proces. Unele cântece, voci, atitudini și expresii muzicale au importanță efemeră, pentru că denotă tabloul la zi, altele rămân în această istorie drept repere.

Pe lângă o voce ieșită din comun, muzicalitate, texte pentru cântece, ambiție, atitudine, spirit civic, Ștefan Petrache rămâne un reper în lumea muzicii de la noi, căreia îi conferă un plus de noblețe, el este aristocratul muzicii autohtone.

Recent am participat la imprimarea unei emisiuni jubiliare, dedicate aniversării de 65 de ani ai maestrului Ștefan Petrache. A fost, probabil, singurul caz când nu știam ce să întreb și  nici nu vroiam să întreb nimic, ci doar să ascult. Simpla apariție a lui Ștefan Petrache impune respect și admirație. El este un artist de la care nu vrei să-ți scape niciun gest, niciun gând, de la care ai ce învăța și pe care îți priește să-l asculți.

În studioul emisiunii i-au fost alături colegi și prietenii – ei înșiși purtători ai unor destine de colecție: Alexandru Cazacu, Ion Suruceanu, Petre Toma, Nina Crulicovshi, Valentin Goga, Ricu Vodă, Sebastian Nahaba, Liviu Știrbu care au vorbit cu admirație despre Ștefan Petrache și au invocat întâmplări din trecutul lor comun, un trecut care a șters granițile și rănile timpului și s-a întors în prezent, aducând foc în priviri și rouă pe genele celor responsabili de amintiri.

Această întâlnire, reuniune de clasă m-a făcut să-l privesc pe Ștefan Petrache în comparație cu colegii săi. Nu vă așteptați că o să mă lansez acum în comparații, am spus doar că fiecare își are aportul și meritul în dezvoltarea și promovarea muzicii de calitate, educarea gustului pentru frumos (iar dacă am uitat s-o spun, o zi aici). Pot doar să afirm cu toată certitudinea că artistul care a cântat într-o manieră irepetabilă ”Codrule”, ”Ce-aș fi fost”, ”August”, ”Crede-mă, amore” rămâne în continuare unic.

Pe 11 mai, ora 19:50 și 21:20, urmăriți la postul public Moldova 1 o serată aniversară cu Ștefan Petrache și prietenii săi – „Ce-aș fi fost…”,  moderată de Rusalina Russu.

Iar dacă mai sunteți curioși, aici vedeți și câteva imagini în plus.

Și pentru că astăzi maestrul Ștefan Petrache, îi spunem încă o dată La mulți ani, dorindu-i viață lungă, zile senine și multă, multă sănătate.

Leave a Reply