Promisiuni de fericire

By octombrie 19, 2018Diverse, Lecturi de vineri

– Dacă pleci, vei fi fericită?

– Dacă plec, de ce-ar conta pentru tine dacă sunt fericită… altundeva, poate… cu altcineva?

-Nu ești un om străin pentru mine. Mă voi gândi întotdeauna la asta.

-”Mă voi gândi…”, viitorul sună ca o promisiune.

-E ceva rău în această …promisiune, cum îi zici tu?

-Nu, nu e nimic rău în ea, din contra, îți dă perspective. Doar că fără certitudinea unui prezent, viitorul este incert, deci este inutil să ne facem planuri.

-Vrei să spui că trebuia să mă preocupe fericirea ta înainte să fi ajuns aici?

-Vreau să spun că încă ne înțelegem ca înainte din jumătăți de fraze, chiar dacă ne oprim aici.

-Ești sarcastică, deci, supărată!

-De ce m-aș supără pe cineva, iluziile mi le-am plăsmuit singură.

Te-am dezamăgit?!

-N-aș vrea să clarificăm nimic.

-Răspunzi de parcă ne-am duela.

-Nu, evit lupta și vreau să-i punem punct înainte să devenim adversari.

-Dacă oamenii nu-și spun la despărțire tot ce au pe suflet, e ca și cum s-ar despărți dușmani.

-Nu am să-ți reproșez nimic, nici măcar faptul că uneori alegem …să fim fericiți în particular. E o alegere absolut firească în anumite condiții, fericirii nu te poți împotrivi.

-Mă ierți?

-Dacă mai ierți, de ce ne despărțim?

-Te iert pentru liniștea ta și a mea. Vei ști că nu-ți port pică, voi ști că te-am iertat și asta mă va face să mă simt liberă.

-Mă… eliberezi ca să nu-ți iei tu povară?

-Prefer să lăsăm ambii poverile, să plecăm, pur și simplu.

-Ca și cum ne vom revedea mâine?

-Ca și cum nu ne-am întâlnit și nici despărțit vreodată.

-Posibil să ne întâlnim …totuși.

-Posibil să da…,posibil să nu…

-Să nu complicăm!

-Să nu anticipăm!

-E vreun subiect asupra căruia putem să cădem, totuși, ambii de acord pentru viitor?

-Să ne promitem unul altuia că nu vom renunța să tindem spre fericire.

-Știi, de nenumărate ori mi-am imaginat cum va fi momentul despărțirii noastre, dacă se va întâmpla să vină, probabil și tu ai făcut la fel; dar în imaginația mea despărțirea niciodată nu era așa… senină și resemnată.

-Despărțirea nu ne aparține decât în momentul în care se întâmplă. Iar noi suntem deja doi oameni maturi, ar fi ridicol să fim dramatici…

-… și alegem să fim pragmatici! Pot să păstrez ceașca din care ai băut tu?

Leave a Reply