Pălăriile doamnei

By ianuarie 16, 2018Pălăriile doamnei

Am vorbit azi cu Smaranda despre dragoste. Am vorbit ca între fete. Ca două fete mari. Mă rog, cel puțin, eu m-am dat fată mare, adică prietenă și nu o mami atotștiutoare ce își ascultă surâzând ironic  fetița care nu pricepe nimic în viață.

Mi-a spus că s-a îndrăgostit. Că pe la amiază, în timp ce era la grădiniță,  simțea o pată pe inimă și era tristă și brusc, parcă pata aceea s-a dat într-o parte și a rămas un geam. Iar în geamul acela a intrat el. Și acum ea îl simte în inimă.

E pentru prima dată când mi-a explicat dragostea ei care nu este pentru mine, pentru tati sau pentru bunica, ci pentru un coleg.
Am ascultat-o și am vrut să înțeleg ce a făcut-o să se îndrăgostească anume de el că, la urma-urmei, prin geamul acela putea intra și altcineva.

Iar Smaranda mi-a povestit că azi la grădiniță s-a jucat împreună cu un coleg și o colegă de-a familia. Ea era mama, el era tata și Rica era fiica. Iar Zâna Clopoțica din felinarul ei era bebelușul familiei – ce mai, o familie împlinită! ”Și atunci mi-a venit dragostea”, a completat ea povestea.

Iar eu insist să aflu totuși de ce îl iubește: e mai drăguț, mai educat decât alți colegi, se poartă frumos cu ea, discută lucruri interesante, au ceva în comun?

-Straniu gândiți, voi, adulții. Pur și simplu a venit dragostea, s-a deschis geamul și gata, mi-a spus ea.

-Și acum ce facem? Poate scriem o carte?, o întreb eu.

-Scrie-o tu și eu o să-i fac desene. Pe urmă o coasem, vine ea cu ideea.

-Despre ce să scriu?

-Despre pălăriile tale. Că ele uneori sunt vesele, alteori triste ori cochete.

Eu am rămas pe gânduri. Spre deosebire de ea, am o singură pălărie, deci, ”pălăriile doamnei”, titlul cărții noastre e un fel de-a spune ”gândurile mamei”. Cât eu mă voi gândi, apoi voi începe să scriu, ea o să învețe să deseneze pălării vesele, triste, cochete, artistice, savante, moderne, suprarealiste, politice… Și nu-i exclus să descopere între timp că geamul acela din inimă se închide și se deschide de mai multe ori, că periodic simte necesitatea să mai aerisească încăperea… Iar în pălăriile mele să găsească uneori răspunsuri, întrebări ori fluturi.

…Lansarea noastră va fi la Paris. Vom da autografe în locul în care Maria Sharapova s-a fotografiat cu trofeul Roland Garros. Ea va fi studentă la arte, unde se va studia și matematica, iar eu voi lucra la o revistă, unde voi scrie gânduri pe care le gândesc și alții, dar le vine greu să le spună.

Vorbă să fie, viitorul stă pe roze și totul a început de la un geam! Tatiana Țîbuleac, pregătește poiana, că noi avem deja pălăria.

Iar dacă auziți pe cineva că vrea să scoată vreo carte înaintea noastră spuneți-i, vă rog, că titlul ”Pălăriile doamnei” este deja luat.

Leave a Reply