Lirice: Am citit dintr-o răsuflare „Fabule moderne”

By ianuarie 16, 2018Galerii virtuale

Lirice

Am citit dintr-o răsuflare „Fabule moderne”, chiar dacă lecturasem pe parcursul anului majoritatea textelor din acest volum pe facebook. Le-am citit pe toate conştiincios, cu acurateţe, fără să-mi scape din vedere vreun semn de punctuaţie, fără să sar peste alineate, s-o iau pe scurtătură, ca să grăbesc drumul spre final.

Sunt un om sentimental. Eu simt mai întâi şi apoi raţionez, rareori aceste două funcţii mi se întâmplă concomitent, emoţiile mele însă întotdeauna sunt mai vizibile decât raţionamentele. Dar mă consolez cu gândul că emoţiile sunt mai sincere şi sinceritatea nu este o ruşine. Ei bine, mai sunt şi demodată pe deasupra!

Să revin la fabule, că de lăudat m-oi lăuda în următorul text, pe frumoasă.eu.  Evident, mai întâi de toate la fabule m-am lăsat copleşită de emoţiile. Apoi am apreciat, cu o uşoară invidie stilul laconic al autoarei şi felul în care reuşeşte să ţintească uşor, dar exact cu vorbe care la ea nu necesită explicaţii în plus. Ea ştie să portretizeze foarte iscusit, prin prisma unor scurte episoade, caractere şi destine în care fiecare dintre noi se regăseşte sau în care recunoaştem prieteni, vecini, fraţi, surori, părinţi. Deci, textele ei ne apropie.

Din proprie experienţă ştiu că scrisul poate fi o alinare, un refugiu, o răzbunare, un răspuns pentru alţii sau pentru tine, o necesitate. Scrisul e un miracol care îţi poate aduce prieteni şi duşmani, alunga singurătatea, frica, prelungi viaţa şi prin intermediul căruia îţi poţi crea o lume aşa cum o vrei tu. Unde, în clipele de nesiguranţă sau tristeţe, să te retragi pentru a lucra mai departe la zidirea lumii tale, în speranţa că într-o bună zi ea se va revărsa în exterior şi tu trebuie să reuşeşti s-o zideşti perfectă, ca să nu te ia pe nepregătite ziua aceea. Pe mine scrisul m-a ajutat să rabd, să aştept, să observ, să pierd şi să câştig fără să mă isterizez.

Eu am citit cu nesaţ din această carte poveştile oamenilor şi am descoperit-o în ele pe Tatiana. Altă Tatiana decât cea de la ştirile de week-end la PRO TV. Tatiana Ţîbuleac de la tv era o fiinţă ireală. O imagine perfectă, fără cusur în ceea ce spune, face sau felul în care arată. Un etalon. Premiată pentru prezenţă şi reportajele ei la galele jurnaliştilor şi la petrecerile mondene, ruptă din rutina cotidiană şi, în genere, din contextul… pământesc. (Încerc acum să-mi amintesc şi nu-mi reuşeşte, textul despre ea pe care l-am scris pentru primul clasament al celor mai sexy femei din Moldova, realizat de VIP Magazin, dar cred că a fost tot ceva de genul celor spuse mai sus).

Pe facebook am descoperit un om frumos, împlinit, care iubeşte sincer şi căreia nu-i este teamă să se deconspire. I-am apreciat umorul şi prezenţa de spirit. Iar cel mai mult mi-a plăcut de Tatiana la lansare, unde a apărut cu sufletul în palme, toată numai emoţii şi…om. Tot un etalon: de eleganţă, bun simţ, rafinament.

Deschid iar cartea şi urmăresc paşii Taniei pe uliţele şi parcurile Parisului, îi surprind gesturile şi am impresia că o aştept să revină ca pe un om drag, deşi noi două, faţă-n faţă  ne-am vorbit o singură dată, la lansare. Lansarea cărţii „Fabule moderne” a fost caldă şi nostalgică, iar pentru că a fost prezentă (altfel nici că se putea) prima echipă PRO TV la eveniment, mi-am amintit de vremurile când în mass media se lucra în redacţie şi în echipe, şi încă ce echipe! Azi mai avem redacţii, dar, din păcate, echipe dintr-acelea, aproape deloc.

În pofida greutăţilor şi dezamăgirilor, eu sunt omul care întotdeauna a exclus eventualitatea unei plecări. Mai mult decât dragostea de ţară pe mine mă ţine acasă cuvântul şi scrisul. Tatiana a demonstrat însă că oriunde ai pleca, odată cu scrisul, ei cu tine casa şi oamenii tăi, pentru că acasă e acolo unde ţi-e inima.

Leave a Reply