Lină, Lină, Mădălină…

By ianuarie 10, 2018Oameni

Ca şi pe voi, vestea morţii ei m-a… trăsnit. Ascult azi în neştire piesele ei, piese care mi-au fost şi mie alături, aşa cum v-au fost vouă, atunci când m-am îndrăgostit, când m-am dezamăgit, când m-am certat cu persoana iubită, când m-am despărţit sau când m-am împăcat. Forumurile sunt roşii de atâtea comentarii astăzi. Şi toţi nu o înţeleg, şi toţi o acuză şi o condamnă când ea nu mai este şi nu mai poate oferi nicio explicaţie. Şi de ce ar trebui să ofere explicaţii? Şi de ce ar avea nevoie ca noi să-i înţelegem gestul? A fost alegerea ei, păcatul ei asumat…
Am cunoscut-o la Chişinău, în 2003, după divorţul de primul ei soţ, Şerban Georgescu. Am cunoscut-o prin intermediul impresarului Nicolae Dumbravă, un apropiat al cuplului. Era o duminică de iunie. În ziua aceea urma să concerteze la Teatrul de Vară, în cadrul tradiţionalului concert „Rock pentru refugiaţi”.
Ne-am întâlnit în numărul în care fusese cazată la hotelul Naţional. Şi am avut o discuţie frumoasă. Probabil toţi care o cunoşteau aveau impresia asta despre ea: firească, sinceră, agreabilă. La început nu eram încântată de ideea să muncesc în acea duminică, chiar şi de dragul „fetei cu părul de foc”, dar trebuia să fac pentru Flux o cafea de vineri. Ulterior de câte ori mi-am reproşat că gândisem aşa fără să o cunosc personal! Am stat de vorbă îndelung, mă simţeam de parcă prinsesem rădăcini în canapeaua din acel living. Fără artificiile de care fac uz vedetele azi, îmbrăcată într-un top şi o pereche de pantaloni stil military, fără machiaj şi bijuterii, Mădălina era o femeie de lângă care nu te puteai duce – aşa mi-o amintesc şi azi. Şi mai ţin minte că vreo câteva săptămâni am ascultat piesele de pe noul ei album de atunci – „A fost iubire”, iar din programele pe care le realizam la Antena C nu lipsea niciodată o piesă de-a Mădălinei Manole.
Am întrebat-o atunci şi despre divorţ. Ar fi put să găsească un răspuns bine elaborat, un clişeu sau să-şi dea mai multă importanţă, dar Mădălina era omul care iubea cu toată fiinţa şi suferea la fel. Şi a recunoscut că o doare şi că regretă când un bărbat nu este suficient de curajos. Dar a ţinut să accentueze că viaţa merge înainte.
Şi uite că azi ar fi împlinit 43 de ani şi a ales să moară de ziua ei. Dar poate nu a fost alegerea ei?
Indiferent care sunt motivele morţii ei, a plecat dintre noi un mare artist, o mare voce. Una dintre vocile de valoare pe care le-a avut România, o cântăreaţă sinceră şi sentimentală, care, prin cântecele sale, a atins strunele sufletelor noastre, ale tuturor. În urma ei rămâne muzica, o muzică pe ritmurile căreia vor învăţa să iubească şi să ierte noi şi noi generaţii de tineri. Şi generaţia puiului ei, Petruţ…

Leave a Reply