La Radu, La Tandor

By noiembrie 8, 2017Oameni

Azi am fost la Radu, La Tandor. Despre dom” Profesor am mai scris pe blog și revin cu plăcere asupra subiectului.

Sunt o împătimită a  gătitului, dar o ard mai mult pe improvizație. Bucătăriseala nu mă obosește și nu mă stresează atâta timp cât o fac pentru oaspeți dragi sau pentru a crea momente magice.  Și îmi plac oamenii care gătesc cu pasiune, reușind să creeze în jurul său o atmosferă deosebită, care știu să condimenteze mâncarea cu inteligență și cu o discuție la fel de savuroasă. Radu Hatmanu este una dintre aceste persoane. Experiența de viață, bogatul lui bagaj de cultură generală, cunoașterea limbii și a culturii germane, dar și însușirea artei culinare nemțești, condimentate cu experiența unui tânăr intelectual din generația mea în căutarea rostului său în lume, raportat la condițiile noastre și reieșind din aspirațiile și visele pe care le are, toate aceste ingrediente fac din Radu un personaj de film sau roman.

Că Radu gătește delicios și divers am mai scris. A avut chiar și o rubrică de week-end aici pe blog, pe care sper s-o puteți răsfoi în curând, când voi pune în sfârșit arhiva textelor.

Ieri am aflat că Radu și-a deschis un local împreună cu finul lui de cununie și azi am mers într-acolo cu familia să-i urăm baftă și să gustăm din delicioasele lui ”tigăieli”. Așa am cunoscut bucătăria bavareză în interpretarea lui Radu și mi-a plăcut. Iar Smaranda chiar a stat pe un scăunel în bucătărie și a urmărit cum se face porția ei de cârnăciori bavarezi și i-a dat indicație bucătarului ce vrea și ce nu vrea ea în farfurie.

Localul e la o azvârlitură de băț de Chișinău, lângă stația peco (Lukoil) de la intrarea în Ialoveni (preț de 7 min cu maxi-taxi nr. 135 de la ÎPNA Teleradio-Moldova). Se numește ”La Tandor”, dar cred că în curând toată lumea îi va spune ”La Radu”. Din start trebuie să știți că nu e un local de fițe și de snobi (chiar dacă are WiFi :), drapelul UE și cel al Germaniei). E deschis într-o fostă cafenea, fără a redecora și reamenaja, pentru început. Deocamdată e doar un loc unde se mănâncă gustos: porții generoase, făcute după rețete originale bavareze, la prețuri omenești. E ca și cum v-ați strânge o gașcă și ați merge undeva împreună, iar cineva dintre voi gătește și apoi vă lingeți degețelele de plăcere și vă amintiți ulterior cu nostalgie și plăcere de această escapadă. Pentru specialitățile mai sofisticate, în special pentru platourile vânătorești sau carnea și legumele gătite la tandâr, trebuie să anunțați bucătarul din timp, cel puțin cu două ore, asta e singura regulă a localului. Mai am o singură remarcă, mai cu seamă pentru cei care preferă să-și petreacă timpul în localuri mai selecte: chiar dacă anturajul este nepretențios, rețetele sunt respectate cu strictețe, armonios condimentate și sunt… prietenoase, dacă le pot spune așa și vă deservește bucătarul.

Aștept să diversifice meniul și să introducă și supele tradiționale nemțești, dar și deserturile. Și mai trecem neapărat pe acolo.

Ah da, și faceți abstracție de inscripția de pe frigider. E moștenire veche, se rezolvă curând nemțește ?

Leave a Reply