O zi oarecare.
O înghesui ferm în calendar:
De unde n-are cum să fie bine,
Mai rău să nu fie. Așadar,
Treci cu gri peste oameni
Pe străzi ce mișună monoton
Din culori nu iese nimeni –
Liniștea curge în diapazon.
Peisajul se schimbă constant
Intemperiile-s decente.
Plictisul surprinde flagrant
Portrete abstracte, incerte…
O zi oarecare,
Sortită s-o pierzi cu succes
Evident, căderea nu doare
Și nici rapoartele din interes.
E decorul tocmit ca să mori
Ori să petreci opulent,
Dar poți ușor să ignori
Sau să insiști decadent.
Alegi să fii oarecare,
Ușor peste mediu știut,
Și pentru orice întrebare
Să dai același conținut.
Astă defectă armonie
Te mulțumește perfect.
O suporți cu ușoară ironie,
Lăudând-o sub orice aspect.
Priveliștea brusc se încheie
Cu o posibilă schiță de portret,
Te zăpăcește ca o scânteie
O apariție …fără efect –
Trece abstract peste oameni,
Pe străzi ce mișună monoton,
Fără culori, fără nimeni ,
Prin zgomote și abandon…
Asemenea unui fir cu plumb
Într-o liniște întreruptă,
…O femeie în alb
Scrie o foaie neîncepută.
