Confident culinar: Dragostea e o salată

By noiembrie 8, 2017Diverse

Cu toții visăm la perfecțiune: la perechea perfectă, serviciul perfect, copilul perfect, școala perfectă, vacanța perfectă, relația perfectă, sărbători perfecte, casa perfectă… Și noi toți, ajungem să constatăm la un moment dat, dragii mei, că perfecțiunea este… plictisitoare. La fel și armonia.  Unii înțeleg de ce și se conformează, alții nu înțeleg și cred că au greșit cu perfecțiunea și aleargă să caute alta, ca într-un final să ajungă iar de unde au pornit. Agită, tulbură apele perfecțiunii, ca atunci când ele se limpezesc, să fie iar înfricoșați de liniște și rutină.

Ca majoritatea dintre voi, vizitatorii acestui blog, am avut un sfârșit de an aglomerat și am făcut ceva eforturi să reintru în ritm. În paralel cu grijile și forfota ce însoțește fiecare sfârșit și precede un început, am fost secretara tuturor zânelor, elfilor, moșilor și spiridușilor posibili și imposibili, am fost chiar și spion sub acoperire pentru moșul în nuanțe de mărțișor, dar și bucătăreasă, dereticătoare și vedeta serii de Revelion! Pentru că așa e, perfecțiunea trebuie s-o mai agiți și s-o mai reașezi din când în când, în caz contrar, prinde mucegai. Și din acest considerent am scris puțin. Iar pentru blog am chitit cu precizie câteva subiecte, pe care le-am împachetat în gând și când erau gata să fie așternute pe hârtie, nu-mi mai păreau relevante. Nu le-am găsit potrivite pentru un început de pagină nouă.

Iar azi, cu riscul să transform într-un blog culinar această ”canapea virtuală a confidențelor”, am găsit să revin tot cu un subiect din bucătăria mea.

În week-end noi sărim peste micul dejun. Și ne străduim să evităm, pe cât e posibil, să mâncăm paste și cartofi. Și ce altceva poți să mănânci?

Cândva, demult, în altă viață, am realizat timp de opt ani un radiomagazin la Radio Antena CBAROMETRU, iar una dintre rubrici se numea Acasă și în cadrul ei mergeam acasă la o gospodină și ea  gătea o rețetă, pe care noi o înregistram și o puneam pe post. În fiecare săptămână pregăteam pentru ascultători o rețetă nouă. Din păcate, nu le-am scris, iar arhiva de la radio s-a rătăcit. Câteva rețete mi s-au întipărit în totalitate în memorie. În rest, am reținut doar anumite secrete pe care le implementez în bucătăria mea.

După alte patru rețete de salate pe care le-am improvizat pe parcursul săptămânii care se încheie, am decis să-i bucur pe ai mei și azi cu o salată. O salată pe care am reținut-o dintr-un reportaj pentru radio. Din păcate, nu am păstrat legătura cu gospodina, știu că era din Grătiești și, mi se pare, o chema Mariana, dar era o femeie tare drăguță și avea o bucătărie cum numai în reviste văzusem până atunci: cu bibelouri, cești frumoase, flori, borcane multicolore, se simțea că acolo este locul unde ea se simte perfect.

Au trecut 15 ani de atunci, dar țin minte perfect salata aceea, iată de ce m-am trezit azi cu ideea fixă că o să-i uimesc pe-ai mei cu ceva bun și simplu. Era o rețetă de post. Pentru prepararea ei, e nevoie de: un bol de fasole fiartă, un morcov crud și doi castraveți murați mari. De asemenea, mai aveți nevoie de cimbru uscat, câteva frunze de pătrunjel verde, piper măcinat și usturoi zdrobit, sare după gust.

Fasolea mea grasă, înmuiată de cu seară și fiartă dis-de-dimineață pentru tradițională noastră cremă de fasoliță, am împărțit-o în două,am luat din ea un bol pentru salată. Am scurs bine boabele printr-o sită. Am dat morcovul proaspăt și castraveții murați prin răzătoarea cea mare, am zdrobit usturoiul, am condimentat cu cimbru și piper măcinat. Am turnat peste compoziție două linguri de ulei de măsline și am amestecat bine. Apoi am adăugat fasolea scursă și am  amestecat bine. Am tăiat mărunt pătrunjelul și l-am adăugat deasupra. Și când totul era perfect, am decis să adaug o tușă de kitsch peste această operă perfectă: am mai pus un strop de oțet balsamic, o mână de rucola și o jumătate de ardei proaspăt iute. Iar am amestecat și – voila – dragostea e o salată!

Eu, mare gospodină ce sunt, aveam pregătită și o șuncă de casă, ca în cazul în care salata nu se bucură de succes, să aibă ai mei ce îmbuca, să nu se ridice flămânzi de la masă. S-au potrivit de minune la gust, deși salata chiar e foarte sățioasă. Această rețetă e potrivită pentru cartea de bucate a oricărei gospodine, pentru că e simplă și lasă loc de improvizații, e, dacă ar fi să ne exprimă în termeni artistici, o pânză primitoare pentru un tablou care are toate șansele să devină celebru. :)

Poftă  mare!

Leave a Reply