BITEI 2014: O stare contra-stare – Ada Milea

By ianuarie 15, 2018Galerii virtuale

BITEI 2014: O stare contra-stare – Ada Milea

Textul ce urmează este o încercare de a defini stările, emoțiile și senzațiile pe care ți le oferă un concert Ada Milea. O inutilă încercare, de fapt. Pentru că textul ce urmează e teorie, iar teoriile nu înlocuiesc stările și emoțiile și arar reușesc să le transmită.

Mai bine fie spus, în cele ce urmează o să risc să vă împărtășesc niște impresii.

În cadrul BITEI, la secțiunea Muzică, Ada Milea și trei colegi de-ai ei: Anca Hanu, Bogdan Burlăceanu și Cristian Rigman, au făcut aseară o demonstrație perfectă a unui anticoncert. Cu actori adevărați și instrumente de jucărie. Cu piese de o sensibilitate lirico-patetică. Pe ritmuri balcanice, manele, rock și ethno. Cu tușe psihadelice. Pantagruelesc de ancorat în realitatea noastră cotidiană.

Un concert fără măști (doar, pe alocuri, cu pungi de hârtie pe cap) despre noi, ce mici, care ades ne ascundem după cuvinte mari ca să ne justificăm prezența, esența ori inexistența, ori ca să ne umplem spațiul dintre viață și moarte.

Deși ușor ironic, aparent superficial, antisofisticat, mesajul pieselor și activității Adei Milea, nu este nici pe departe atât de ”printre altele”, precum ar putea să lase impresia. Parabolele ei cântate lasă adevărurile dezgolite, schingiute chiar, așa cum, de fapt, ne ating ele pe fiecare în parte.

Ada Milea este un artist sensibil, talentat fără îndoială, rafinat și sincer, care percepe viața pornind de la faptul că este, mai întâi de toate un om, care simte și reacționează omenește. Și nu, precum se poartă în zilele noastre, complăcându-se în maniera de artist, să-și amintească sau să ne reamintească și nouă că și ea este om. Umanismul ei nu are nevoie de justificare. Și mesajele pieselor ei sunt ca primii oameni – fără haină – n-au de ce să fie ascunse.

Și pentru că dacă îți place Ada Milea, trebuie să fii sincer până la capăt, mie mi-a plăcut concertul de ieri. Mi-ar fi plăcut să dureze două acte, indiferent cu sau fără pauze. Și să aibă două sau trei reprezentații în cadrul BITEI. Doar că n-am rămas la fel de încântată și n-am empatizat cu melodiile din final, depsre alcool, după Ioan Mureșan. Una, maxim, două, ar fi fost suficiente. Pe celelalte toate, de la început și până la sfârșit, le-aș fi ascultat aseară la bis.

Iar pe voi, cititorilor, vă îndemn să nu ratați ocazia să mergeți la un concert Ada Milea. Chiar dacă nu ați fost până acum la niciunul, n-ați ascultat-o și nu vă place. Că despre multe în viața asta ne dăm noi cu părerea fără să știm și despre multe judecăm fără să înțelegem și asta nu ne împiedică să credem că avem și dreptate.

Leave a Reply