Mircea Bobână: De vreo două săptămâni atenția mea, volens-nolens este solicitată să se fixeze pe film. Film produs în Republica Moldova.

By ianuarie 15, 2018Galerii virtuale

Mircea Bobână

De vreo două săptămâni atenția mea, volens-nolens este solicitată să se fixeze pe film. Film produs în Republica Moldova.

În acest context am acceptat provocarea Dianei Meaun (prezentatoare Moldova 1, ”În premieră”) să particip la o emisiune în care să discutăm despre două filme concrete, nu despre mișcarea cinematografică națională sau mondială, probleme, teme și alte nuanțe generalizatoare care m-ar fi scutit să mă refer la un om (autorul) și la un produs anume (filmul), ambuscade pe care eu sunt tentată să le cam evit.

Până detaliez subiectul, cred că este necesar să fac unele precizări. Eu sunt o persoană critică, dacă  mă provoci, devorez și osul. De asemenea, sunt o tipă autocritică, extrem de autocritică. Dar pe mine mă interesează tot, absolut tot ce se întâmplă în domeniul teatrului, artei plastice, literaturii, muzicii și uneori filmului din Republica Moldova. Eu urmăresc cu atenție toate direcțiile și îmi fac multe concluzii pe care le păstrez pentru mine mai mult pentru a înțelege nivelul cultural la care ne aflăm sau măcar spre care tindem. Dar interesul acesta al meu este o manifestare a propriei curiozități, hrană pentru propriile mele nevoi spirituale și nu neapărat o dorință de a face din propriile mele impresii și concluzii măsurători și verdicte pentru munca și, mai ales, talentul altora. Părerea mea s-ar putea să conteze, dar rămâne doar o părere, nu un verdict, precum se străduie unii colegi din breaslă să emită și să tirajeze.

Nu mă erijez în mare specialist, dar în scurta mea experiență am reușit să-mi stabilesc câteva criterii și reguli pe care mă strădui să le aplic întotdeauna: indiferent de domeniul de activitate, consider că e lipsit de bun-simț și de profesionalism să iei la rost regizorul pentru viziunea sa, să-l probozești că el nu înțelege ceva corect. E indecent să reproșezi unui artist că are o viziune artistică greșită. La fel cum e indecent să-l întrebi de ce a ales cutare sau răscutare procedeu să-și ilustreze viziunea. Astfel de abordări reprezintă o practică sovietică de teroare – să-l pui pe artist să se justifice.

Consider că orice efort artistic trebuie apreciat, susținut și provocat să se autodepășească, dar, în niciun caz nu trebuie să insinuezi că efortul lui ar fi inutil și lipsit de importanță. Credeți-mă, fiecăruia dintre noi ar putea să ni se reproșeze că nu trăim corect, nu ne îmbrăcăm adecvat, nu pășim elegant, nu clipim artistic, nu ne așezăm motivat, nu sărutăm pe cine trebuie și nu fierbem corect macaroanele. Iată de ce, când vreți să emiteți o părere critică despre ceva sau cineva, asigurați-vă că e chiar necesar să o faceți și că sunteți, maxim cât vă puteți voi și cunoștințele voastre generale permite, corecți. Nu vă mai limitați la a crede că e firesc ca voi să faceți ce vreți fără a da nimănui socoteală, iar alții sunt obligați să gândească și să lucreze după cum credeți voi că e corect. Nu vă considerați atât de perfecți încât să măsurați după voi, măsurați și tăiați după canoanele artei.

Revin. Deci, am acceptat invitația. Drept urmare, am văzut două scurtmetraje bune, realizate de un student cu potențial artistic mai mult decât promițător – Mircea Bobână. Un tânăr elitist (Mircea, chiar nu intenționez să te înjur, dar tu ești așa și pentru asta te felicit și te admir). Am văzut un film despre cenzură, cenzura emoțiilor și sentimentelor – ”Taci” și unul despre lipsa de comunicare în cuplu, violența emotivă, sentimentală – ”Între Edison și Tesla”. Tehnic lucrate curat și îngrijit. Cu distribuții alese inteligent, cu mesaje puternice, dar redate într-o manieră subtilă și am redescoperit un tânăr pe care vreau și insist să-l urmăresc în continuare – Mircea Bobână, fiul jurnalistei Lidia Bobână și nepotul regretatului scriitor Vasile Vasilache de care, în ultimii ani de viață mă atașasem foarte mult și, spre marea mea onoare, ajunsesem să ne telefonăm nu doar când ne-o cerea meseria, ci și ca să ne mai întrebăm de sănătate și să mai discutăm ultimele noutăți din domeniul culturii.

În concluzie, dacă studenții noștri lucrează așa, viitorul cinematografiei noastre nu se arată deloc sumbru și lipsit de speranță.

Și m-a surprins prezentatoarea emisiunii: bine informată, extrem de atentă la detalii, indulgentă și bineintenționată și, foarte important în special pentru tv națională, coafată și aranjată adecvat – Diana, ai tot respectul meu și îți doresc mult succes în continuare.

Dacă sunteți curioși să aflați și voi ce am discutat noi în studio, puteți urmări astăzi, cu începere de la 22.40 emisiunea ”În premieră”, unde vor fi difuzate și scurtmetrajele la care fac referință. S-ar putea să căeți de acord cu mine, dar nu-i exclus să aveți și alte păreri, eu accept cu bunăvoință polemica, dacă ea este justificată și are legătură cu subiectele la care facem referință.

Leave a Reply